Viaţa de acasă

august 10, 2018

Viaţa de acasă

Casă românească din Hundorf, jud. Mureş

Ziua 4 la Hundorf a fost prolifică. Am reuşit să cunosc oameni minunaţi, care mi-au explicat ce însemna viaţa la Hundorf când erau ei mici. Am cunoscut o familie de saşi, familia Zikeli, şi o româncă pe Doamna Veturia.

Din vorbă în vorbă mi-am făcut o idee despre ce însemna viaţa la ţară acum 30 de ani.

Ştiţi ce înseamnă „porodică”? Este un cuvânt întâlnit în vocabularul Doamnei Veturia, care semnifică „roşie”. Tot de la dânsa am aflat şi reţeta pentru „Ciorba de laşte cu bulion” şi „Tăiţei cu more de varză”. În acest articol vă spun reţeta la „Ciorba de laşte”, iar într-un articol viitor veţi afla cum se face „Ciorba de tăiţei cu more de varză” în varianta Doamnei Mărioara, bucătăreasă de meserie.

„Şi acuma fac laşte şi ciorbă de laşte cu bulion cum făcea mama mai demult ... o fac tot aşa ca o ciorbă normală şi cu pătrunjel. Pui ce trebuie să pui la ciorbă, iar în loc de orez bag laşte şi bulion, Când e de post nu bag carne. Când nu e de post bag şi carne.”

Laştele sunt tăiţei laţi. Dacă tot am vorbit atât despre laşte, am cerut şi reţeta de tăiţei.” Nu îi făceam cu maşina ca acum, ci cu mâna. La 1 kg de făină pui 9 ouă şi o găoace de apă (adică jumătate de coajă de ou cu apă). Dar numai gălbenuşul pui, nu şi albuşul. Făceam aluatul, întindeam foaia cu sucitorul. Foaia trebuie să fie subţire. Câte unele pot să taie şi mai subţire ca maşina. Eu nu am putut tăia aşa mărunt ca maşina, dar făceam cum puteam şi câteodată făceam laşte. Şi acuma fac laşte din ăstea, adică tăiţei din ăia laţi pentru brânză. „

Fronton casă românească din Hundorf, jud. Mureş

Ca felul doi în zilele de sărbătoare sau pe weekend oamenii făceau „tocană de pui”. Reţeta tot Doamna Veturia mi-a spus-o.

„Gulaş... noi îi ziceam tocană de pui, dar gulaş i se zice. Noi o făceam cu dresătură ca să o împingem mai departe. Puneam într-o cratiţă ceapa la făcut, apoi carnea şi când era gata făceam o ţâră de dresătură cu făină şi smântână. Lângă tocană pireu mai făceam, pireu făceam mult când era de dulce... şi felul I şi felul II, ăla ne plăcea, că era şi lapte şi smântână în el. Am avut noroc, că lapte şi smântână am avut din greu, că aveam vitele noastre.”

Pentru ceva dulce oamenii la sat făceau „pancove”, adică gogoşi, iar în această zonă este foarte răspândit „lichiul” , adică prăjitură specifică săseasca „honcleş/hencleş” .

Mai jos voi scrie reţeta la pancove după doamna Veturia, iar în alt articol voi publica cum se face lichiul.

„Apoi la gogoşi nu măsuram ... puneam acolo făină şi 1, 2 ouă câte aveam, o lingură de smântână, lapte şi drojdie... Zahăr nu puneam, pentru că nu aveam. ” Aceste ingrediente se amestecau şi se făcea un aluat, care apoi se lăsa la dospit. Unele bucătărese nu mai întind aluatul pe masă, pentru ca apoi să-l taie cu paharul/o cană, ci îl pregătesc direct în mână. Gogoşile întotdeauna se coceau în cratiţa de tuci în unsoare sau ulei. „Apăi aşa se umflau şi creşteau...”

De la Doamna Veturia am notat mai multe reţete interesante, pe care le veţi citi într-o broşurică ulterioară, cu mâncăruri din zonă.

Păretar casă ţărănească Hundorf, jud. Mureş

Interior casă ţărănească românească Hundorf, jud Mureş

Acasă pentru bătrânii din Hundorf/Viişoara înseamnă un loc liniştit unde ei au reuşit să-şi crească copii cu mâncarea făcută din roadele pământului lor sau din propria gospodărie. Zilele de post erau respectate cu sfinţenie. „Piţoştile” (cartofii) erau la mare căutare în aceea perioadă, fiind un ingredient de bază în marea majoritate a reţetelor. Oamenii gospodari întotdeauna reuşeau să-şi pună legume şi fructe la conservat pentru zilele lungi de iarnă.

Ce înseamnă „Viaţa de acasă” pentru saşii plecaţi veţi afla în partea a doua din articol. Mai jos veţi vedea câteva poze dintr-o casă săsească pentru a vă stârni interesul.